La Hramul Sfintei Manastiri Putna

Putna 15 August 2006Manastirea Putna ramane, de peste cinci veacuri, un important punct de reper spiritual, istoric si cultural al unei lumi aflate in framantarea istoriei. Manastirea a fost numita de Mihai Eminescu: Ierusalim al neamului romanesc deoarece aici isi are mormantul cel mai iubit conducator pe care l-au avut romanii: Stefan cel Mare si Sfant.

Manastirea Putna ramane, de peste cinci veacuri, un important punct de reper spiritual, istoric si cultural al unei lumi aflate in framantarea istoriei. Manastirea a fost numita de Mihai Eminescu: Ierusalim al neamului romanesc deoarece aici isi are mormantul cel mai iubit conducator pe care l-au avut romanii: Stefan cel Mare si Sfant. Acesta a avut cea mai lunga domnie dintre voievozi (1457-1504), a castigat 34 de razboaie din 36 si a construit peste 30 de biserici si manastiri. Putna este prima si cea mai vestita ctitorie a voievodului; ea va fi terminata in 1469 si va ajunge necropola domneasca. Sub lespezile locasului se afla 28 de morminte, multe dintre ele apartinand dinastiei Musatinilor. Cronicarul Ioan Neculce ne spune ca biserica era „tot cu aur poleita zugravala, mai mult aur decat zugravala, si pre dinlauntru si pre denafara”. Cu timpul, manastirea va deveni un important centru de cultura. Chiar si dupa moartea voievodului, aici vor functiona in continuare vestitele scoli de muzica sau atelierele de broderii si de scris carti. Ca si alte biserici din zona, Putna este construita in cunoscutul stil moldovenesc care preia unele elemente gotice si le adapteaza la formele si necesitatile traditiei bizantine. In mod firesc, biserica Putnei pastreaza spatiile arhitecturale ortodoxe consacrate: pridvor, pronaos, camera mormintelor, naos si altar. Putna a fost de la inceput manastire de calugari (calugar inseamna in limba greaca batran frumos), fiind cea mai veche asezare manastireasca din Bucovina care a functionat neintrerupt in pofida evenimentelor nefericite prin care a trecut de-a lungul timpului. Amintim cele trei incendii (din 1484, 1536 si 1691, ultimul provocat de invadatori), pradaciunile din 1622 (talharii din Bistrita), din 1653 (cazacii lui Timus Hmelnitki), din 1691 (lesii lui Ioan Sobieski), din 1739 (trupele rusesti), precum si cutremurele, cel mai devastator fiind acela din 1739. Anul 1775 pregateste o noua incercare pentru pamantul Bucovinei: ocupatia austriaca ce va dura pana in 1918, cand Romania si-a refacut hotarele ei firesti. Cu toate presiunile curtii de la Viena, Putna a reusit in continuare sa aiba un rol major in pastrarea si intarirea credintei si a constiintei de neam a romanilor. Ideea de hram, de sarbatoare a ctitoriilor „stramosului cuminte”, se leaga in mintea si inima romanilor de ideea de comuniune, de apartenenta la aceeasi credinta si traditie, la aceeasi Istorie. An de an, in forfota hramurilor, se contura tot mai clar imaginea chipului marelui ctitor de neam si tara - Stefan cel Mare si Sfant Se cuvine a fi amintite marile sarbatori panromanesti care au avut loc la Putna in anii 1871, 1904 si 2004. Au fost momente cand romanii adunati aici, la Ierusalimul romanesc, au demonstrat ca sunt un singur neam, avand un Domn, o credinta, un botez. Au fost zvacniri de Inviere, dar si de aprofundare a adevarului ca orice renastere autentica nu se poate realiza fara unire in rugaciune, credinta si nadejde in purtarea de grija a lui Dumnezeu. La aceste serbari mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant a fost numit „altar al constiintei nationale” si el s-a dovedit din nou a fi izvor de har si de putere. Ca un martor peste timp, se afla in fata bisericii bustul poetului national Mihai Eminescu, cel care a fost sufletul organizarii sarbatorii de la 1871. Slujbele zilnice mentin aprinsa lumina din sufletele celor ce cauta langa candela nestinsa de la mormantul Sfantului Voievod, ajutor, mangaiere si intarire in credinta. Ca un sens al existentei lor, calugarii, prin exemplul personal, incearca sa descopere credinciosilor frumusetea spiritualitatii ortodoxe care ne indeamna pe toti la rostirea intr-un duh de pocainta a rugaciunii inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.  De jumatate de mileniu la Putna vin crestini din toata tara sa cinsteasca pe Maica Bisericii Ortodoxe. Vin sa fie la Ea acasa, vin sa ii multumeasca ca exista inca ca si crestini. Ca inca un an de zile au izbutit sa ramana drepti in fata prea multelor ispite si dureri atat de prezente in drumul nostru pe acest pamant. Un an de zile Sfanta Maica a fost clipa de clipa „plecata” in lume, in cautarea crestinilor Fiului Ei Cel Prea Sfant: sa nu ramana singuri si fara aparare intr-o lume ce nu iubeste, nu accepta si nu vrea Iubirea si Adevarul atat de mult iubite de Ea. Dar acum, in aceasta zi de sfant hram, Ea primeste acasa, la Putna, oaspeti! Vin mii si mii. Stiu ca au multe datorii la Maica Domnului. Stiu ca O iubesc si ca au nevoie de mangaiere si de pace in suflet. Sunt oaspeti ce nu aduc daruri lumesti, mult prea trecatoare si neputincioase. Aduc sufletele lor. Aduc intreaga lor viata si vor ca macar o singura zi sa apartina Maicii lor, a tuturor. Sunt oaspeti doriti, iubiti si chiar cinstiti de Maica Domnului. Vin sa planga de bucurie si de dragoste. Vin sa ingenuncheze inaintea sfintei icoane a celei pe care O iubesc din suflet, inaintea celei ce le-a fost un an de zile la capatai. Stim ca la Putna, si in vechime, veneau taranii nostri cei drepti si tematori de Dumnezeu. Veneau pe jos zeci si sute de kilometri. Veneau in carute, intregi familii. Fara a tine cont de durere, oboseala si neputinta, veneau la Maica Domnului cu suflete curate, cu constiinte impacate, cu datoria de a se sti mereu datori lui Hristos cu o viata in adevar si demnitate. Asa s-a pastrat acest neam in istorie: prin oameni ce aveau un hram al sufletului lor, prin crestini ce se stiau datori fata de Cer, adica fata de Biserica, dar si fata de acest pamant romanesc, ce l-au aparat, l-au iubit si l-au trait in iubire reciproca si in frica de Dumnezeu. Hramul este moment al intelegerii unui rost pe acest pamant. Poate si trebuie sa fie moment de pocainta. Poate si trebuie sa fie zi a unei hotarari, a unei decizii de nezdruncinat de a fi crestini. Nimic mai mult. Hristos nu ne cere nimic imposibil. Ne cere sa fim clipa de clipa cu El si Maica Sa. Asa s-ar putea rezuma sensul mantuirii noastre: a iubi pe Maica Domnului. Astazi este ziua in care sa intelegem ca nu putem trai oricum. Maica noastra de la Putna ne iubeste si vrea sa iubim pe Fiul Ei. Daca lumea are o lege a pacatului si a minciunii, Ea are o lege a iubirii si a credintei. Astazi sa alegem intre moarte si viata, intre pacat si virtute, intre patima si demnitate. Sa alegem viata! Doar astfel adunandu-ne azi la Putna ca si Apostolii in satul Ghetsimani putem rosti toti credinciosii intr-un glas: Bucura-te, cea plina de har, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, care intru Adormirea Ta nu ne lasi pre noi!
http://www.news365.ro/religie/La_Hramul_Sfintei_Manastiri_Putn.html
http://www.news365.ro/religie/BV__Zi_de_hram_la_Manastirea_Sam.html
http://www.news365.ro/religie/MM__Hram_la_Manastirea_Rohia_din.html Stire din: Religie

Date de contact

Mihai Ovidiu Enea
menea@fdcl.org.ro
www.news365.ro